Deși a fost creat pentru a ușura munca, egrenorul de bumbac a dus la o explozie a sclaviei în Statele Unite.

Egrenorul de bumbac, brevetat de Eli Whitney pe 14 martie 1794, a fost conceput pentru a separa rapid fibrele de bumbac de semințele lor lipicioase. Înainte de această invenție, un singur lucrător avea nevoie de o zi întreagă pentru a curăța doar o jumătate de kilogram de bumbac cu fibre scurte. Mașina lui Whitney putea procesa peste 22 de kilograme în același interval de timp, crescând productivitatea de 50 de ori.Această revoluție tehnologică a făcut ca bumbacul să devină principala cultură de export a Americii, reprezentând peste jumătate din valoarea totală a exporturilor SUA până în 1840. Profitabilitatea uriașă a determinat plantatorii să caute noi terenuri în Alabama, Mississippi și Louisiana. Extinderea geografică a necesitat o forță de muncă masivă pentru plantare și recoltare, procese care nu erau încă automatizate.Statisticile istorice arată un impact social devastator. În 1790, în Statele Unite existau aproximativ 700.000 de persoane sclavizate. Până în 1860, chiar înainte de Războiul Civil, acest număr a crescut la aproape 4 milioane. Deși Whitney spera că invenția sa va face sclavia inutilă prin eficiență, realitatea economică a transformat egrenorul în motorul principal care a consolidat și extins instituția sclaviei în Sudul american.