În timpul „Maniei lalelelor”, un singur bulb de lalea putea costa mai mult decât o casă de lux din Amsterdam.

Mania lalelelor a atins apogeul între anii 1634 și 1637 în Provinciile Unite ale Țărilor de Jos. Cele mai râvnite flori erau cele care prezentau dungi colorate spectaculoase, un efect provocat de „Tulip Breaking Virus”. Deși cultivatorii de atunci nu știau de existența virusului, raritatea acestor mutații a alimentat o cerere masivă în rândul elitei olandeze.În februarie 1637, prețul unui singur bulb din varietatea rară „Semper Augustus” a ajuns la 5.200 de guldeni. Pentru comparație, un meșteșugar calificat câștiga în acea perioadă aproximativ 250 de guldeni pe an, ceea ce înseamnă că bulbul valora munca de o viață a unui om. Această sumă era suficientă pentru a cumpăra o proprietate luxoasă pe cele mai scumpe canale din Amsterdam.Economistul Nicolaas Posthumus a documentat că prețurile au crescut de peste 20 de ori în doar câteva luni înainte de colapsul total din februarie 1637. Prăbușirea a avut loc când cumpărătorii de la o licitație din Haarlem au refuzat să mai plătească prețurile umflate, declanșând o reacție în lanț. Deși mulți istorici moderni, precum Anne Goldgar, susțin că impactul economic general a fost mai limitat decât se credea, evenimentul rămâne exemplul clasic de „exuberanță irațională” în economie.