Brânza a fost descoperită accidental acum peste 4.000 de ani, în timpul unei călătorii prin deșert.

Originile brânzei datează din perioada 4.000 - 6.000 î.Hr., fiind strâns legate de domesticirea animalelor în Orientul Mijlociu. Legenda cea mai cunoscută îl menționează pe un negustor arab care a observat transformarea laptelui în timpul unei traversări prin deșert. Această reacție chimică a fost posibilă datorită cheagului, un complex de enzime regăsit în stomacul rumegătoarelor tinere.Cercetările arheologice moderne susțin această cronologie prin descoperirea unor reziduuri de grăsime lactată pe fragmente de ceramică găsite în Polonia, datând de acum 7.500 de ani. Aceste vase perforate funcționau ca niște site primitive pentru separarea cașului de zer. De asemenea, picturile murale din mormintele egiptene antice, vechi de peste 4.000 de ani, ilustrează procesul de fabricare a brânzei, confirmând importanța acestui aliment în dieta civilizațiilor timpurii.Din punct de vedere biochimic, enzima principală numită chimozină fragmentează cazeina din lapte, provocând coagularea acestuia. În condițiile de temperatură ridicată din deșert, procesul de fermentație a fost accelerat, permițând conservarea proteinelor din lapte sub o formă solidă. Această inovație accidentală a fost crucială pentru supraviețuirea comunităților nomade, oferind o sursă de nutrienți ușor de transportat și rezistentă la alterare.