Insectele „fugi-pe-apă” pot merge pe suprafața lacurilor datorită miilor de peri microscopici de pe picioare care rețin bule de aer.

Insectele din familia Gerridae, cunoscute popular sub numele de „fugi-pe-apă”, utilizează un mecanism fizic sofisticat pentru a rămâne la suprafață. Picioarele lor sunt acoperite cu peste 1.000 de peri microscopici numiți microsetae pe milimetru pătrat. Fiecare fir de păr are caneluri nanometrice care captează aerul, creând o pernă izolatoare numită plastron.Un studiu publicat în revista Nature în anul 2004 de către cercetătorii de la Academia Chineză de Științe a demonstrat că această structură ierarhică face picioarele super-hidrofobe. Această proprietate le permite să reziste unei forțe de până la 15 ori greutatea lor corporală fără a rupe pelicula de apă. Tensiunea superficială acționează ca o membrană elastică pe care insecta o manipulează pentru a se propulsa.Viteza lor este impresionantă, atingând adesea un metru pe secundă, ceea ce este echivalent cu un om care aleargă cu peste 600 de kilometri pe oră. Această adaptare este vitală pentru supraviețuire, deoarece le permite să evite prădătorii subacvatici și să vâneze eficient. Chiar și în timpul ploilor torențiale, pernele de aer de pe picioare împiedică scufundarea insectei sub impactul picăturilor.