Este imposibil să ajungi la capătul unui curcubeu deoarece acesta se deplasează odată cu tine.

Curcubeul este un fenomen optic și meteorologic cauzat de reflexia, refracția și dispersia luminii în picăturile de apă din atmosferă. Acest proces a fost explicat matematic pentru prima dată de către René Descartes în anul 1637. El a demonstrat că lumina care intră într-o picătură de apă este reflectată în interiorul acesteia și iese la un unghi precis față de observator.Centrul arcului este întotdeauna situat în punctul antisolar, adică exact opus soarelui față de privitor. Deoarece acest punct depinde exclusiv de locația ochilor tăi, curcubeul este o experiență pur personală. Două persoane care stau una lângă alta văd, din punct de vedere tehnic, două curcubeie diferite formate de picături de apă diferite.Unghiul critic pentru formarea unui curcubeu primar este de aproximativ 40 până la 42 de grade față de linia imaginară care pornește de la soare prin capul tău. Dacă încerci să te apropii de locul unde pare să atingă pământul, unghiul se modifică instantaneu. Rezultatul este că fenomenul vizual se recreează constant la aceeași distanță unghiulară față de tine.De fapt, din avion, un curcubeu nu arată ca un arc, ci ca un cerc complet, deoarece orizontul nu mai blochează jumătatea inferioară a fenomenului. Această observație confirmă că nu există un punct terminus fizic. Deoarece curcubeul este o iluzie optică bazată pe geometrie, conceptul de a atinge capătul său este la fel de imposibil ca încercarea de a-ți prinde propria umbră.