Guma de mestecat modernă a fost inventată dintr-o încercare eșuată de a crea anvelope din sevă de copac.

Povestea gumei de mestecat moderne începe în anul 1869, când generalul Antonio López de Santa Anna trăia în exil în Staten Island, New York. El a adus cu sine aproximativ o tonă de chicle, o substanță gumată extrasă din arborele Manilkara zapota, originar din Mexic și America Centrală. Santa Anna spera că inventatorul Thomas Adams îl va ajuta să transforme acest material într-un substitut pentru cauciucul scump utilizat la anvelope.După luni de experimente, Adams a realizat că chicle nu poate fi vulcanizat, procesul chimic esențial pentru a face cauciucul durabil și elastic. Materialul rămânea prea moale și lipicios pentru uz industrial, indiferent de substanțele adăugate. În pragul falimentului, Adams a observat o fetiță cumpărând parafină pentru mestecat la o farmacie locală și și-a amintit că Santa Anna mesteca adesea chicle în stare brută.Adams a decis să fiarbă chicle-ul rămas și să îi adauge zahăr pentru a-i îmbunătăți gustul. Rezultatul a fost „Adams New York No. 1”, prima gumă de mestecat produsă în masă, care a devenit rapid un succes comercial imens. Până în 1871, el a patentat o mașină de fabricat gumă, punând bazele unei industrii care astăzi valorează miliarde de dolari. Această tranziție de la un experiment chimic eșuat la un produs de larg consum demonstrează cum serendipitatea poate schimba cursul istoriei economice.