Egiptenii antici considerau sticla o piatră prețioasă magică, creată prin transformarea nisipului sub puterea focului.

Istoria sticlei în Egiptul Antic începe în jurul anului 1500 î.Hr., în timpul Dinastiei a XVIII-a. Analizele chimice efectuate de cercetători de la University College London au demonstrat că egiptenii foloseau un amestec de nisip cu conținut ridicat de siliciu și cenușă vegetală bogată în sodiu. Această compoziție necesita temperaturi de aproximativ 1100 de grade Celsius, o performanță tehnologică remarcabilă pentru acea epocă.Unul dintre cele mai spectaculoase artefacte este scarabeul din sticlă galben-verzuie găsit în mormântul lui Tutankhamon. Studiile geologice publicate în revista „Geology” confirmă că acest material este „Sticlă de Deșert Libian”, formată acum 29 de milioane de ani. Aceasta a apărut în urma impactului unui meteorit care a topit instantaneu nisipul, transformându-l în sticlă naturală pură.Egiptenii nu doar importau sticlă naturală, ci au construit primele fabrici de sticlă la Qantir și Tell el-Amarna. Aici, meșterii foloseau oxizi de cupru pentru a obține nuanțe de turcoaz și cobalt pentru albastru regal. Deoarece procesul era extrem de costisitor și dificil, sticla era considerată un material strategic, controlat direct de faraon pentru a-și demonstra legătura cu forțele cosmice.