În 1978, s-a descoperit că zgârie-norul Citigroup Center din New York avea o eroare de calcul atât de gravă încât s-ar fi putut prăbuși la o furtună puternică.

Proiectat de inginerul William LeMessurier și finalizat în 1977, Citigroup Center (acum 601 Lexington Avenue) are o înălțime de 279 metri. Din cauza unei biserici luterane aflate pe colțul terenului, clădirea a fost ridicată pe patru piloni masivi plasați la mijlocul fiecărei laturi, lăsând colțurile în consolă. În 1978, studenta Diane Hartley a calculat că vânturile care lovesc colțurile clădirii (vânturi trimetrice) exercită o presiune mult mai mare decât se estimase inițial.LeMessurier a realizat că îmbinările structurale fuseseră fixate cu șuruburi în loc să fie sudate, o schimbare de plan făcută pentru a reduce costurile. Calculele au arătat că o furtună care are loc o dată la 16 ani ar fi putut depăși rezistența acestor șuruburi, ducând la un colaps catastrofal. În iunie 1978, când uraganul Ella se apropia de New York, situația a devenit critică.Echipele de intervenție au lucrat timp de trei luni, în fiecare noapte, pentru a suda plăci de oțel de 5 centimetri grosime peste cele 2.500 de îmbinări vulnerabile. Operațiunea a fost păstrată secretă față de public până în 1995, când un articol din The New Yorker a dezvăluit întreaga poveste. Astăzi, clădirea este dotată cu un amortizor de masă activ de 400 de tone care ajută la stabilizarea structurii împotriva oscilațiilor provocate de vânt.