Fagocitele sunt celulele imunitare care „mănâncă” bacteriile pentru a ne proteja de infecții.

Procesul de fagocitoză a fost descoperit în anul 1882 de către biologul rus Elie Metchnikoff, care a primit Premiul Nobel pentru Medicină în 1908 datorită acestei observații fundamentale. El a observat cum celulele mobile din corpul larvelor de stele de mare înconjurau și digerau spinii introduși experimental. Această descoperire a pus bazele imunologiei celulare moderne.Principalele tipuri de fagocite sunt neutrofilele și macrofagele. Neutrofilele sunt primele care ajung la locul unei infecții, fiind capabile să ingereze între 5 și 20 de bacterii înainte de a muri. Macrofagele sunt mult mai mari și mai longevive, având capacitatea de a consuma până la 100 de bacterii și de a curăța resturile celulare din țesuturi.Mecanismul de funcționare se bazează pe chemotactism, procesul prin care fagocitele sunt atrase de substanțele chimice eliberate de agenții patogeni sau de celulele lezate. După ce fagocitul înconjoară bacteria cu ajutorul pseudopodelor, aceasta este închisă într-o veziculă numită fagozom. Ulterior, fagozomul fuzionează cu un lizozom, eliberând enzime proteolitice și specii reactive de oxigen care distrug microorganismul în câteva minute.Fagocitele joacă un rol crucial nu doar în eliminarea bacteriilor, ci și în activarea restului sistemului imunitar. Ele prezintă fragmente din agentul patogen pe suprafața lor, acționând ca „mesageri” pentru limfocitele T. Fără activitatea constantă a acestor celule, chiar și cele mai banale infecții bacteriene ar putea deveni fatale pentru organismul uman.