Fluturii simt gustul cu ajutorul picioarelor.

Fluturii posedă receptori senzoriali numiți chemoreceptori tarsali situați pe segmentele distale ale picioarelor lor. Acești senzori sunt extrem de rafinați și pot detecta moleculele de zahăr și alți compuși chimici cu o precizie uluitoare. Studiile entomologice arată că sensibilitatea acestor receptori este de până la 200 de ori mai mare decât cea a papilelor gustative umane.Atunci când o femelă se așază pe o frunză ea efectuează un comportament numit „tobe de picioare” pentru a elibera sucurile plantei. Acest proces îi permite să verifice dacă planta conține nutrienții necesari sau toxine periculoase pentru larvele sale. Fiecare specie de fluture are plante-gazdă specifice pe care omizile lor pot supraviețui iar picioarele acționează ca un laborator chimic portabil.Această adaptare evolutivă este crucială deoarece fluturii adulți se hrănesc în principal cu lichide prin trompa lor numită proboscidă care nu are receptori de gust pentru solide. Proboscida funcționează ca un pai lung pentru a absorbi nectarul în timp ce picioarele fac munca grea de analiză biochimică a mediului. Fără această capacitate rata de supraviețuire a următoarei generații ar fi drastic redusă în ecosistemele complexe.