Ligamentul sacrotuberal este o ancoră de oțel a corpului uman, fiind esențial pentru stabilitatea coloanei și a bazinului.

Ligamentul sacrotuberal este o structură fibroasă masivă, de formă triunghiulară, situată în partea posterioară și inferioară a pelvisului. Acesta face parte din mecanismul de autoblocare al articulației sacroiliace, un concept biomecanic studiat intens de cercetători precum Andry Vleeming. Ligamentul se întinde de la sacru și coccis până la tuberozitatea ischiatică, având o rezistență la tracțiune remarcabilă.Studiile anatomice publicate în Journal of Anatomy indică faptul că fibrele acestui ligament sunt adesea o continuare directă a tendonului mușchiului biceps femural. Această conexiune transformă ligamentul într-o punte de transmitere a forțelor între membrul inferior și trunchi. Atunci când călcâiul atinge solul în timpul mersului, tensiunea din mușchii ischiogambieri activează ligamentul, stabilizând instantaneu articulația sacroiliacă.Fără această ancoră, greutatea părții superioare a corpului ar forța baza sacrului să se încline înainte, destabilizând întreaga coloană vertebrală. Cercetările biomecanice moderne arată că ligamentul poate suporta forțe de sute de kilograme înainte de a se deforma. Această rezistență este crucială pentru menținerea posturii bipede, o adaptare evolutivă care a permis speciei umane să meargă eficient pe distanțe lungi.În practica medicală, disfuncția acestui ligament este strâns legată de sindromul dureros pelvin și de instabilitatea lombară. Terapeuții folosesc adesea teste de palpare și manevre de stretching specifice pentru a elibera tensiunea acumulată în acest punct critic. Înțelegerea rolului său structural a revoluționat modul în care kinetoterapeuții tratează durerile cronice de spate, punând accent pe lanțul cinematic dintre picioare și bazin.