Inițial, scara Celsius era inversată: 0 grade reprezentau punctul de fierbere al apei, iar 100 de grade pe cel de îngheț.

Anders Celsius a prezentat lucrarea sa intitulată Observații despre două grade constante pe un termometru Academiei Regale de Științe din Suedia în anul 1742. Motivația sa pentru scara inversată era una practică pentru acea vreme. El dorea să evite utilizarea numerelor negative pentru temperaturile de iarnă din Suedia, astfel încât valorile mai mari reprezentau de fapt temperaturi mai scăzute.După decesul lui Celsius în 1744, mai mulți oameni de știință au început să pledeze pentru inversarea scării. Cel mai cunoscut nume asociat cu această schimbare este Carl Linnaeus, celebrul botanist care a creat sistemul modern de clasificare a speciilor. Linnaeus a comandat un termometru cu scara inversată de la producătorul de instrumente Daniel Ekström pentru a-l folosi în serele sale din Uppsala.În paralel, Jean-Pierre Christin din Lyon a propus o scară similară în 1743, numită scara centigradă, care plasa de asemenea 0 la îngheț și 100 la fierbere. Totuși, varianta lui Linnaeus a câștigat popularitate în cercurile științifice nordice. Această structură a devenit mult mai logică pentru fizicieni, deoarece energia termică crește proporțional cu valoarea numerică de pe termometru.Abia în anul 1948, Conferința Generală de Măsuri și Greutăți a decis să numească oficial unitatea de măsură grad Celsius în onoarea astronomului suedez. Până atunci, scara era cunoscută sub numele generic de scară centigradă. Astăzi, sistemul este utilizat în aproape toate țările lumii, cu excepția Statelor Unite și a altor câteva regiuni care folosesc scara Fahrenheit.