Obrajii unei veverițe dungate se pot dilata până la mărimea corpului ei, permițându-i să transporte hrană de aproape 80% din greutatea sa.

Veverițele dungate (genul Tamias) posedă pungi bucale interne care sunt, din punct de vedere anatomic, pliuri ale mucoasei bucale lipsite de glande salivare. Această absență a salivei este crucială deoarece păstrează semințele uscate și previne germinarea sau degradarea lor înainte de a fi depozitate în vizuină. Studiile biologice arată că aceste pungi se pot extinde atât de mult încât pot depăși volumul capului animalului, ajungând uneori să fie comparabile cu dimensiunea întregului trunchi.Cercetările efectuate de ecologiști au demonstrat că o singură veveriță poate colecta până la 165 de ghinde într-o singură zi. Capacitatea de a transporta 80% din greutatea corporală este o performanță rară în lumea mamiferelor, fiind esențială pentru supraviețuirea pe timpul iernii. O singură veveriță dungată poate stoca peste 5.000-6.000 de obiecte alimentare în camerele subterane ale vizuinii sale până la sfârșitul toamnei.Acest mecanism de transport eficient minimizează timpul petrecut deasupra solului, unde veverițele sunt vulnerabile în fața uliilor sau a vulpilor. Mușchii specializați, precum mușchiul buccinator, ajută la împingerea hranei afară din pungi odată ce animalul ajunge la destinație. Această strategie evolutivă a transformat veverița dungată într-unul dintre cei mai eficienți colectori de resurse din ecosistemele forestiere din America de Nord și Asia.