Vechii egipteni au inventat prima pastă de dinți din lume folosind sare, piper, mentă și flori de iris.

Cea mai veche rețetă cunoscută pentru pasta de dinți provine dintr-un papirus egiptean datat în secolul al IV-lea d.Hr., aflat în prezent la Biblioteca Națională din Viena. Documentul descrie un amestec compus din sare gemă, piper negru, frunze de mentă uscate și flori de iris. Cercetătorii au descoperit că floarea de iris, numită stânjenel, este un agent de curățare eficient, fiind utilizată și în stomatologia modernă pentru proprietățile sale antiinflamatorii.Egiptenii aplicau această pudră folosind un băț de mestecat, de obicei o ramură de salvadora persica sau de portocal, al cărei capăt era zdrobit pentru a forma fibre asemănătoare perilor unei periuțe. Analizele dentare efectuate pe mumiile egiptene arată că, deși aceștia sufereau de uzură dentară din cauza nisipului din mâncare, aveau surprinzător de puține carii. Acest lucru se datorează parțial ingredientelor antibacteriene din pasta lor de dinți, cum ar fi menta și sarea.Această inovație a apărut din necesitatea de a combate bolile gingivale și respirația urât mirositoare într-o societate care punea mare preț pe estetică și igienă. Deși amestecul era foarte abraziv și putea provoca sângerări gingivale, el era mult mai avansat decât metodele folosite în alte culturi ale vremii. Rețeta a fost testată de stomatologi moderni la un congres din 2003, aceștia confirmând că formula egipteană era extrem de eficientă pentru albirea dinților și eliminarea plăcii bacteriene.