Curcubeele sunt aproape imposibil de văzut la amiază deoarece soarele se află prea sus pe cer.

Formarea unui curcubeu depinde de un fenomen optic numit dispersie, care apare atunci când lumina solară pătrunde într-o picătură de apă. Lumina este mai întâi refractată la intrare, apoi reflectată pe peretele interior al picăturii și refractată din nou la ieșire. Acest proces funcționează optim la un unghi critic de aproximativ 42 de grade față de punctul antisolar, care este punctul opus soarelui pe sfera cerească.Dacă soarele se află la o altitudine mai mare de 42 de grade deasupra orizontului, centrul cercului curcubeului coboară atât de mult încât întregul arc este proiectat sub pământ. Din acest motiv, observatorii de la sol nu pot vedea fenomenul în timpul prânzului în zonele temperate sau tropicale. Singura excepție este dacă observatorul se află la o înălțime mare, cum ar fi într-un avion sau pe vârful unui munte, unde orizontul vizibil este mai jos.Cercetările efectuate de instituții precum National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA) confirmă că geometria picăturilor de ploaie este sferică, ceea ce dictează acest unghi precis de reflexie. În timpul iernii, în regiunile nordice, soarele rămâne adesea sub pragul de 42 de grade pe tot parcursul zilei, permițând apariția curcubeelor chiar și la amiază. Acest fenomen a fost documentat matematic încă din secolul al XVII-lea de către René Descartes, care a calculat unghiurile de deviație ale razelor de lumină în picăturile de apă.