Cleopatra folosea iaurtul ca mască facială pentru a-și menține tenul tânăr și strălucitor.

Eficacitatea iaurtului în ritualurile de înfrumusețare ale Cleopatrei VII, care a domnit între anii 51 și 30 î.Hr., are o bază biochimică solidă. Ingredientul activ principal este acidul lactic, un acid alfa-hidroxi (AHA) care se formează natural în timpul fermentării laptelui. Acest compus ajută la dizolvarea legăturilor dintre celulele moarte ale pielii, facilitând regenerarea celulară rapidă.Studiile dermatologice moderne confirmă că acidul lactic are o moleculă mai mare decât acidul glicolic, ceea ce îl face să pătrundă mai lent în piele și să fie mult mai puțin iritant. Pe lângă exfoliere, iaurtul conține probiotice, zinc și vitamine din complexul B, care ajută la hidratarea țesuturilor și la reducerea inflamațiilor cutanate. Zincul, în special, are proprietăți astringente ușoare care ajută la reglarea producției de sebum.Istoricii precum Pliniu cel Bătrân au documentat utilizarea produselor lactate în cosmetica antică, menționând că femeile nobile foloseau laptele de măgăriță pentru a preveni ridurile. Analizele chimice efectuate pe reziduurile găsite în recipientele cosmetice egiptene antice au dezvăluit prezența grăsimilor animale și a acizilor organici similari celor din lactatele fermentate. Această metodă de îngrijire a supraviețuit peste 2.000 de ani, fiind și astăzi recomandată de esteticieni ca o alternativă naturală la peeling-urile chimice moderne.