Este imposibil să strănuți în timp ce dormi, deoarece creierul dezactivează reflexul de strănut.

Fenomenul se datorează în principal fazei REM (Rapid Eye Movement), stadiul somnului în care apar cele mai intense vise. În această etapă, neurotransmițători precum glicina și GABA sunt eliberați de către trunchiul cerebral pentru a induce atonia musculară. Acest mecanism de siguranță împiedică persoana să acționeze fizic în funcție de visele sale, prevenind rănirea.Reflexul de strănut necesită coordonarea mai multor grupe musculare, de la diafragmă la mușchii intercostali și cei faciali. Deoarece acești neuroni motori sunt inhibați în timpul somnului profund, semnalul nervos de la mucoasa nazală nu poate declanșa contracția musculară necesară. Cercetătorii de la Universitatea din Maryland au confirmat că pragul de stimulare senzorială este mult mai ridicat în timpul somnului.Dacă o particulă de praf sau un miros puternic irită căile respiratorii, semnalul este trimis către talamus, centrul de triere al creierului. În loc să declanșeze un strănut involuntar, creierul forțează trezirea subiectului pentru a recăpăta controlul asupra reflexelor motorii. Odată ce persoana trece într-o stare de veghe sau într-un somn foarte ușor, reflexul este reactivat și strănutul poate avea loc.Acest sistem biologic complex protejează calitatea somnului și integritatea fizică a individului. Fără această inhibiție, mișcările bruște provocate de strănut ar fragmenta constant ciclurile de odihnă. Studiile somnologice moderne demonstrează că nicio persoană nu a fost observată strănutând în fazele profunde ale somnului în condiții de laborator controlate.