O minge de golf lovită pe Lună de un profesionist ar putea parcurge peste 3 kilometri și ar pluti în aer aproape un minut.

Pe 6 februarie 1971, Alan Shepard a devenit primul om care a jucat golf pe un alt corp ceresc folosind un cap de crosă Wilson de fier 6 atașat la un dispozitiv de colectare a mostrelor. Deși Shepard a glumit spunând că mingea a mers mile și mile, analizele ulterioare ale imaginilor realizate de Imaging Specialist Andy Saunders au arătat că prima minge a parcurs 22 de metri, iar a doua aproximativ 37 de metri.Diferența uriașă dintre performanța lui Shepard și potențialul teoretic se datorează mobilității reduse a costumului spațial și faptului că a lovit cu o singură mână. Gravitația Lunii este de doar 1,62 m/s², adică aproximativ 16,6% din cea a Pământului. Pe Pământ, rezistența aerului limitează drastic distanța, însă pe Lună, singura forță care acționează asupra mingii după impact este gravitația slabă.Calculele fizice arată că un jucător profesionist care lovește mingea cu o viteză inițială de 280-290 km/h ar obține rezultate spectaculoase. Fără frecarea cu aerul, mingea ar menține o traiectorie parabolică perfectă, atingând o altitudine de peste 500 de metri. Timpul de zbor ar fi de aproximativ 70 de secunde, iar distanța totală ar depăși 3.600 de metri.Acest fenomen demonstrează legile mișcării proiectilelor într-un vid aproape perfect. În timp ce pe Pământ forța de frecare și portanța aerodinamică modifică zborul, pe Lună totul depinde doar de unghiul de lansare și viteza inițială. Astfel, Luna devine cel mai bun teren de golf din sistemul solar pentru lovituri de distanță lungă.