Polul Nord nu se află pe uscat, ci pe o banchiză de gheață care plutește deasupra Oceanului Arctic.

Geografia Polului Nord este definită de Oceanul Arctic, unde adâncimea apei atinge aproximativ 4.261 de metri. Gheața care acoperă acest punct nu este fixă, ci face parte dintr-o banchiză care se deplasează zilnic cu câțiva kilometri sub influența vânturilor și a curenților oceanici. Această dinamică face ca locația geografică exactă de 90 de grade latitudine nordică să fie marcată doar simbolic, deoarece orice steag plasat acolo va deriva rapid.Datele colectate de sateliții NASA și de Centrul Național de Date despre Zăpadă și Gheață (NSIDC) arată o schimbare dramatică în ultimele decenii. În anii 1950, grosimea medie a gheții în timpul iernii era de aproximativ 3,6 metri, însă studiile recente indică o scădere la mai puțin de 2 metri. Gheața multianuală, care rezista mai multe sezoane de topire, este înlocuită treptat de gheață sezonieră, mult mai subțire și mai fragilă.Prima expediție confirmată care a ajuns la Polul Nord a fost cea a lui Roald Amundsen și Umberto Nobile în 1926, folosind dirijabilul Norge. Cercetările moderne, precum misiunea MOSAiC din 2019-2020, au demonstrat cât de vulnerabil este acest ecosistem. Această expediție a implicat înghețarea intenționată a navei Polarstern în gheață pentru a studia deriva arctică timp de un an întreg, oferind date cruciale despre ritmul accelerat al încălzirii globale în regiune.