În Egiptul Antic, uciderea unei pisici se pedepsea cu moartea, chiar dacă fapta era accidentală.

Venerarea pisicilor în Egipt a atins apogeul în timpul Dinastiei a XXII-a, în jurul anului 945 î.Hr., odată cu ascensiunea cultului zeiței Bastet în orașul Bubastis. Istoricul grec Herodot a documentat în scrierile sale din secolul al V-lea î.Hr. că egiptenii prioritizau salvarea pisicilor în timpul incendiilor, riscându-și propria viață pentru a le scoate din flăcări.Legile egiptene erau extrem de stricte în privința protecției felinelor. Se relatează că un cetățean roman care a ucis accidental o pisică în anul 60 î.Hr. a fost linșat de o mulțime furioasă, în ciuda eforturilor faraonului Ptolemeu al XII-lea de a calma spiritele pentru a evita un conflict diplomatic. Această reacție violentă demonstrează că respectul pentru feline depășea autoritatea politică.Din punct de vedere arheologic, excavările din secolul al XIX-lea au scos la iveală peste 300.000 de mumii de pisici în necropola din Beni Hassan. Analizele cu raze X efectuate de cercetători moderni au confirmat că multe dintre aceste feline au fost mumificate cu aceeași grijă ca și nobilii egipteni, fiind înfășurate în pânză de in fină și plasate în sarcofage decorate.Dincolo de religie, pisicile aveau un rol economic crucial. Într-o civilizație dependentă de agricultură, capacitatea pisicilor de a controla populațiile de șobolani care distrugeau silozurile de grâu era văzută ca o binecuvântare divină. Astfel, uciderea unei pisici nu era doar un sacrilegiu religios, ci și un act de sabotaj împotriva siguranței alimentare a statului.