Guma de mestecat provine din natură: inițial era fabricată din rășină și sevă de copac.

Practica mestecatului unor substanțe naturale are rădăcini preistorice adânci. În anul 2007, un student la arheologie a descoperit în vestul Finlandei o bucată de smoală din scoarță de mesteacăn care datează din perioada Neoliticului, acum aproximativ 5.000 de ani. Analizele chimice au arătat că smoala conținea fenoli, substanțe cu proprietăți antiseptice care ajutau la tratarea infecțiilor gingivale.Civilizația Maya folosea în mod regulat „chicle”, o sevă lăptoasă extrasă din arborele Manilkara zapota, pentru a potoli foamea și setea. În nordul Europei, vechii greci mestecau rășină de mastic, extrasă din arborele Pistacia lentiscus, pentru a-și curăța dinții și a-și împrospăta respirația. Aceste substanțe naturale erau extrem de apreciate pentru elasticitatea lor și pentru beneficiile medicinale evidente.Tranziția către guma modernă a început în anii 1860, când fostul președinte mexican Antonio López de Santa Anna i-a prezentat chicle inventatorului american Thomas Adams. Deși Adams a încercat inițial să folosească materialul pentru a fabrica anvelope de cauciuc, eșecul acestui proiect l-a determinat să creeze „Adams New York Chewing Gum” în 1871. Aceasta a fost prima gumă de mestecat comercială produsă în masă care folosea o bază de latex natural.Până în anii 1940, majoritatea producătorilor au trecut de la chicle natural la polimeri sintetici, precum polietilena și polivinil acetatul, din motive de cost și consistență. Totuși, istoria gumei rămâne strâns legată de biologia plantelor și de nevoia instinctivă a oamenilor de a mesteca pentru relaxare și igienă. Astăzi, guma de mestecat este o industrie globală de miliarde de dolari care a pornit de la o simplă picătură de rășină de copac.