Adrenalina îți dilată pupilele pentru a capta mai multă lumină și a-ți ascuți vederea în momentele critice.

Procesul de dilatare a pupilei, cunoscut sub numele de midriază, este controlat de sistemul nervos simpatic prin eliberarea de adrenalină și noradrenalină. În situații de tip „luptă sau fugi”, acești hormoni acționează asupra mușchiului dilatator al irisului în mai puțin de 200 de milisecunde. Această reacție fiziologică a fost documentată extensiv în studii de psihofiziologie, cum sunt cele realizate la Universitatea Princeton, care arată legătura directă între efortul cognitiv și diametrul pupilar.Cercetările conduse de Eckhard Hess în anii 1960 au demonstrat că pupilele nu reacționează doar la lumină, ci și la intensitatea emoțională și la amenințări. Când adrenalina inundă sistemul, pupila se poate mări cu până la 400% față de dimensiunea sa normală. Acest lucru permite o procesare vizuală superioară, esențială pentru strămoșii noștri care trebuiau să identifice prădători în condiții de lumină slabă sau în vegetație densă.Din punct de vedere neurologic, acest semnal pleacă din hipotalamus și ajunge la măduva spinării, activând ganglionii cervicali superiori. Această cale neuronală este atât de rapidă încât dilatarea pupilei este considerată unul dintre cei mai sinceri indicatori ai activării sistemului nervos autonom. Deși utilă pentru detectarea mișcării, midriaza extremă reduce profunzimea câmpului vizual, explicând de ce obiectele foarte apropiate pot deveni ușor neclare în momentele de panică.