Răspândirea rapidă a Morții Negre a fost cauzată de mizeria și aglomerația urbană, nu doar de șobolani.

Moartea Neagră a lovit Europa între anii 1347 și 1351, fiind una dintre cele mai mortale pandemii din istoria omenirii. Cercetări recente efectuate de Universitatea din Oslo și Universitatea din Ferrara sugerează că modelul de răspândire nu se potrivește cu cel al rozătoarelor. Analizele matematice ale ratelor de mortalitate din nouă orașe europene indică faptul că paraziții umani, precum puricii și păduchii de corp, au fost principalii vectori.Bacteria responsabilă, Yersinia pestis, se transmitea extrem de rapid în piețele aglomerate și în locuințele unde familii întregi dormeau în aceeași cameră. Lipsa sistemelor de gestionare a deșeurilor în orașe precum Londra sau Paris a creat un mediu perfect pentru supraviețuirea acestor paraziți. În acea perioadă, populația Europei era deja slăbită de Marea Foamete din 1315-1317, ceea ce a făcut sistemul imunitar al oamenilor mult mai vulnerabil.Datele arheologice din cimitirele de ciumă confirmă că boala se deplasa cu o viteză de câțiva kilometri pe zi, mult mai repede decât s-ar fi putut deplasa o populație de șobolani. Acest lucru demonstrează că interacțiunea umană strânsă și igiena personală aproape inexistentă au fost factorii decisivi. Estimările moderne arată că pandemia a redus populația globală de la aproximativ 475 de milioane la 350 de milioane de oameni în secolul al XIV-lea.