Park Güell din Barcelona a fost inițial un proiect imobiliar de lux eșuat, unde s-au vândut doar două din cele 60 de case planificate.

Proiectul Park Güell a fost inițiat de antreprenorul Eusebi Güell în anul 1900 pe un teren de 15 hectare cunoscut sub numele de „Muntele Pelat”. Viziunea sa era inspirată de mișcarea „orașelor-grădină” din Marea Britanie, propunând o comunitate sustenabilă cu vederi panoramice asupra mării. Cu toate acestea, restricțiile stricte de construcție și lipsa unui sistem de transport adecvat către centrul Barcelonei au dus la abandonarea lucrărilor în 1914.Arhitectural, parcul este o capodoperă a modernismului catalan, unde Gaudí a perfecționat tehnica „trencadís”. Aceasta presupune utilizarea fragmentelor de ceramică și sticlă reciclată pentru a acoperi suprafețe curbe. Sala Hipostilă, inima parcului, conține 86 de coloane dorice masive. Acestea nu doar susțin piața de deasupra, ci servesc și ca sistem de filtrare a apei de ploaie, care este colectată într-un rezervor subteran de 1.200 de metri cubi.Banca șerpuită din Plaza de la Naturaleza a fost finalizată între 1911 și 1914 de către colaboratorul lui Gaudí, Josep Maria Jujol. Designul său ergonomic a fost obținut prin amprentarea formei corpului unui muncitor așezat în lut moale în timpul fazei de proiectare. În 1922, primăria Barcelonei a cumpărat proprietatea de la moștenitorii lui Güell, transformând-o în parc public. Recunoașterea internațională supremă a venit în 1984, când UNESCO a inclus parcul în Patrimoniul Mondial.