Timpul trece mai lent în locurile cu gravitație puternică, ceea ce înseamnă că oamenii de la munte îmbătrânesc mai repede decât cei de la malul mării.

Teoria Relativității Generale, publicată de Albert Einstein în anul 1915, a revoluționat înțelegerea noastră asupra universului prin conceptul de spațiu-timp. Einstein a demonstrat că obiectele masive, precum Pământul, curbează țesătura spațiu-timpului, iar această curbură afectează nu doar mișcarea obiectelor, ci și ritmul în care trece timpul.Validarea experimentală a acestui fenomen a avut loc în 1959 prin experimentul Pound-Rebka la Universitatea Harvard. Cercetătorii au măsurat deplasarea spre roșu gravitațională a razelor gamma într-un turn înalt de 22,5 metri, confirmând cu o precizie incredibilă că timpul se scurge diferit în funcție de intensitatea câmpului gravitațional.În prezent, cel mai concret exemplu practic este sistemul GPS. Sateliții orbitează la aproximativ 20.200 de kilometri altitudine, unde gravitația este mult mai slabă decât la suprafață. Din cauza dilatării temporale gravitaționale, ceasurile de la bordul sateliților câștigă aproximativ 45 de microsecunde pe zi față de cele de pe sol.Totuși, trebuie luată în calcul și dilatarea temporală cinematică din Relativitatea Restrânsă, deoarece sateliții se deplasează cu 14.000 km/h, ceea ce le încetinește ceasurile cu 7 microsecunde pe zi. Efectul net este că ceasurile sateliților merg înainte cu 38 de microsecunde zilnic, o diferență care, dacă nu ar fi corectată prin algoritmi matematici, ar duce la erori de poziționare de peste 10 kilometri în doar 24 de ore.